statuar - explicat in DEX

statuar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STATUÁR, -Ă, statuari, -e, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la statui, care ține de sculptarea statuilor. ♦ Ca o statuie; monumental. 2. S. f. Arta statuară (1); (concr.) operă statuară. [Pr.: -tu-ar] – Din fr. statuaire, lat. statuarius.

statuar (Dicționar de neologisme, 1986)
STATUÁR, -Ă adj. Referitor la statui. ♦ Ca o statuie; monumental. // s.m. Sculptor de statui. [Pron. -tu-ar. / cf. fr. statuaire, lat. statuarius].

statuar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
STATUÁR, -Ă I. adj. referitor la statui. ◊ ca o statuie; monumental. II. s. f. arta de a face statui. (< fr. statuaire, lat. statuarius)

statuar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
statuár (-tu-ar) adj. m., pl. statuári; f. statuáră, pl. statuáre

statuar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
statuar a. privitor la statui: arta statuară. ║ m. sculptor care face statui.

statuar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*statuár, -ă (lat. statuarius). Relativ la statue, de statue: aria, marmura statuară. S. m. Sculptor, făcător de statue.

statuar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STATUÁR, -Ă, statuari, -e, adj., s. f. 1. Adj. Privitor la statui, care ține de sculptarea statuilor. ♦ Ca o statuie; monumental. 2. S. f. Arta statuară (1); (concr.) operă statuară. [Pr.: -tu-ar] — Din fr. statuaire, lat. statuarius.