stator - explicat in DEX

stator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STATÓR, statoare, s. n. Parte a unei mașini de forță (generatoare sau motoare) care este imobilă în timpul funcționării mașinii, fiind solidarizată cu carcasa mașinii sau constituind însăși carcasa. – Din fr. stator, germ. Stator.

stator (Dicționar de neologisme, 1986)
STATÓR s.n. Partea fixă a unei mașini de forță înăuntrul căreia se învârtește rotorul. [< fr. stator].

stator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
STATÓR s. n. partea fixă a unei mașini de forță, înăuntrul căreia se învârtește rotorul. (< fr. stator, germ. Stator)

stator (Mic dicționar mitologic greco-roman, 1969)
Stator, denumire purtată de Iupiter în mitologia romană pentru faptul că o dată, de mult, pe vremea lui Romulus, a stăvilit un atac al romanilor împotriva sabinilor.

stator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
statór s. n., pl. statoáre

stator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STATÓR, statoare, s. n. Parte a unei mașini de forță (generatoare sau motoare) care este imobilă în timpul funcționării mașinii, fiind solidarizată cu carcasa mașinii sau constituind însăși carcasa. — Din fr. stator, germ. Stator.