starter (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STÁRTER, (
1)
starteri, s. m., (
2, 3)
startere, s. n. 1. S. m. Persoană care dă semnalul de plecare într-o cursă sportivă.
2. S. n. Carburator auxiliar folosit la pornirea unui motor cu ardere internă.
3. S. n. Dispozitiv care servește la aprinderea lămpilor fluorescente. – Din
fr.,
engl. starter.starter (Dicționar de neologisme, 1986)STÁRTER s.m. Cel care dă plecarea concurenților la o întrecere, la o cursă. ♦ Persoană care dirijează circulația avioanelor de pe un aerodrom. //
s.n. 1. Dispozitiv auxiliar la carburatorul motoarelor cu explozie, care ușurează pornirea lor la rece.
2. Dispozitiv care închide în mod automat circuitul de încălzire al tuburilor fluorescente. [< engl., fr.
starter].
starter (Marele dicționar de neologisme, 2000)STÁRTER I.
s. m. 1. cel care dă plecarea concurenților la o întrecere, la o cursă. 2. cel care dirijează circulația avioanelor pe un aerodrom. II. s. n. 1. dispozitiv auxiliar la carburatorul motoarelor cu explozie, care ușurează pornirea lor la rece. 2. dispozitiv care închide în mod automat circuitul de încălzire al tuburilor fluorescente. (< fr., engl.
starter)
starter (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)stárter (-ri), s. m. – Persoană care dă semnalul de plecare în curse.
Engl. starter.starter (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stárter1 (persoană)
s. m.,
pl. stárteristarter (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stárter2 (obiect)
s. n.,
pl. stárterestarter (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STÁRTER, (
1)
starteri, s. m., (
2, 3)
startere, s. n. 1. S. m. Persoană care dă semnalul de plecare într-o cursă sportivă.
2. S. n. Carburator auxiliar folosit la pornirea unui motor cu ardere internă.
3. S. n. Dispozitiv care servește la aprinderea lămpilor fluorescente. — Din
fr.,
engl. starter.