stârnitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STÂRNITÓR, -OÁRE, stârnitori, -oare, adj.,
s. f. 1. Adj. (Rar) Care stârnește (ceva).
2. S. f. Prăjină cu care se bate apa sau cu care se răscolește pe sub pietrele din apă pentru a speria peștele și a-l goni spre plase. –
Stârni +
suf. -tor.