stârni (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STÂRNÍ, stârnesc, vb. IV.
1. Tranz. A face ca un animal (sălbatic), o pasăre etc. să iasă din culcuș, din ascunzătoare (pentru a le prinde, a le vâna); a scorni.
2. Tranz. A mișca, a urni ceva din loc; a face să se ridice în sus praful, frunzele etc.
3. Tranz. A provoca pe cineva la ceva; a îndemna, a ațâța.
4. Refl. (Despre războaie, conflicte, fenomene ale naturii) A se porni, a se isca, a se dezlănțui, a izbucni. ♦
tranz. A da naștere la ceva; a pricinui, a cauza, a provoca.
5. Tranz. (
Reg.) A născoci, a scorni, a inventa. –
Et. nec.