stârnitor - explicat in DEX

stârnitor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STÂRNITÓR, -OÁRE, stârnitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Rar) Care stârnește (ceva). 2. S. f. Prăjină cu care se bate apa sau cu care se răscolește pe sub pietrele din apă pentru a speria peștele și a-l goni spre plase. – Stârni + suf. -tor.

stârnitor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stârnitór adj. m., pl. stârnitóri; f. sg. și pl. stârnitoáre

stârnitor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STÂRNITÓR, -OÁRE, stârnitori, -oare, adj., s. f. 1. Adj. (Rar) Care stârnește (ceva). 2. S. f. Prăjină cu care se bate apa sau cu care se răscolește pe sub pietrele din apă pentru a speria peștele și a-l goni spre plase. — Stârni + suf. -tor.