stabilit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STABILÍT, -Ă, stabiliți, -te, adj. 1. Care a fost hotărât, precizat, fixat.
2. Care s-a statornicit într-un anumit loc. –
V. stabili.stabilit (Dicționar de neologisme, 1986)STABILÍT s.n. Material în formă de plăci confecționate prin presare, care se folosește pentru izolări termice și fonice sau pentru construirea de pereți despărțitori. [Nume comercial].
stabilit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STABILÍT, -Ă, stabiliți, -te, adj. 1. Care a fost hotărât, precizat, fixat.
2. Care s-a statornicit într-un anumit
loc. —
V. stabili.