stabiliment - explicat in DEX

stabiliment (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
STABILIMÉNT, stabilimente, s. n. (Ieșit din uz) Așezământ, instituție comercială, industrială etc.; p. ext. localul unui astfel de așezământ. – Din it. stabilimento.

stabiliment (Dicționar de neologisme, 1986)
STABILIMÉNT s.n. (Ieșit din uz) Așezământ, instituție; (p. ext.) local în care funcționează o instituție. [Pl. -te, -turi. / < it. stabilimento].

stabiliment (Marele dicționar de neologisme, 2000)
STABILIMÉNT s. n. așezământ, instituție comercială, industrială, de sănătate; localul însuși. (< it. stabilimentó)

stabiliment (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
stabiliment, stabilimente s. n. (eufem.) bordel, casă de toleranță

stabiliment (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
stabilimént (rar) s. n., pl. stabiliménte

stabiliment (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
stabiliment m. așezământ, ceea ce se înființează pentru utilitate publică, pentru exercițiul sau exploatarea unei industrii: stabiliment de comerț, de instrucțiune.

stabiliment (Dicționaru limbii românești, 1939)
*stabilimént n., pl. e (lat. stabilimentum, sprijin; fr. établissement). Așezămînt, fundațiune publică, comercială saŭ industrială (o școală, o fabrică). Colonie maĭ mică: Stabilimentele franceze din India.

stabiliment (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
STABILIMÉNT, stabilimente, s. n. (Rar) Așezământ, instituție comercială, industrială etc.; p. ext. localul unui astfel de așezământ. — Din it. stabilimente.