stabilire (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)STABILÍRE s. f. Acțiunea de
a (se) stabili; determinare, precizare, dovedire; descoperire; înfăptuire; așezare, instalare. –
V. stabili.stabilire (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)stabilíre s. f.,
g.-d. art. stabilíriistabilire (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)STABILÍRE s. f. Acțiunea de
a (se) stabili; determinare, precizare, dovedire; descoperire; înfăptuire; așezare, instalare. —
V. stabili.