sprânceană (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPRÂNCEÁNĂ, sprâncene, s. f. 1. Fire de păr scurte și dese crescute în linie arcuită deasupra orbitei ochiului (pentru a împiedica scurgerea transpirației în ochi). ◊
Expr. A încreți (sau a
încrunta)
sprâncenele = a fi posomorât sau nemulțumit.
A ridica sprâncenele (sau
din sprâncene) = a privi mirat, a arăta surprindere, nedumerire sau nemulțumire.
A se uita (sau
a pândi)
pe sub sprâncene = a se uita pe furiș.
A alege pe (sau
după)
sprânceană = a alege ce e mai bun, mai prețios etc.
A fi cu ochi și cu sprâncene = a fi prea exagerat, prea bătător la ochi, prea evident (pentru a putea fi tăgăduit).
2. Fig. Muchie, culme, creastă, coamă (de deal).
3. Fig. Margine, poală; fâșie (de lumină). [
Var.:
sprinceánă s. f.] – Probabil
lat. *supercina (<
supercilia + gena).
sprânceană (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sprânceánă s. f.,
g.-d. art. sprâncénei; pl. sprâncénesprânceană (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)sprânceană f.
1. păr în formă de arc deasupra fiecărui ochiu;
2. parte răsărită de pământ;
3. muche, culme:
sprânceana muntelui, dealului; pe sprânceană, ales dintre mulți. [Lat. SUPERCILIA (sub influența analogică a lui
geană)].
sprânceană (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPRÂNCEÁNĂ, sprâncene, s. f. 1. Fire de păr scurte și dese crescute în linie arcuită deasupra orbitei ochiului (pentru a împiedica scurgerea transpirației în ochi). ◊
Expr. A încreți (sau
a încrunta)
sprâncenele = a fi posomorât sau nemulțumit.
A ridica sprâncenele (sau
din sprâncene) = a privi mirat, a arăta surprindere, nedumerire sau nemulțumire.
A se uita (sau
a pândi)
pe sub sprâncene = a se uita pe furiș.
A alege pe (sau
după)
sprânceană = a alege ce e mai bun, mai prețios etc.
A fi cu ochi și cu sprâncene = a fi prea exagerat, prea bătător la ochi, prea evident (pentru a putea fi tăgăduit).
2. Fig. Muchie, culme, creastă, coamă (de deal).
3. Fig. Margine, poală; fâșie (de lumină). [
Var.:
sprinceánă s. f.] — Probabil
lat. *
supercina (<
supercilia +
gena).