spovedi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPOVEDÍ, spovedésc, vb. IV.
Refl. (În practicile Bisericii creștine) A mărturisi unui duhovnic greșelile făptuite spre a obține iertarea lor. ♦
Tranz. (Despre duhovnici) A asculta mărturisirea greșelilor făptuite de un credincios. ♦
Refl. și
tranz. A mărturisi cuiva o taină; a (se) destăinui. [
Var.: (
înv.)
ispovedí, ispoveduí, (
reg.)
spoveduí vb. IV] – Din
sl. ispovĕdati.