sprafcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPRÁFCĂ, sprafce, s. f. 1. (
Înv.) Cercetare (judecătorească); anchetă.
2. (
Fam.; în
expr.)
A face sprafca (sau
sprafcă) din... (sau
de...) = a jefui, a risipi, a distruge. – Din
rus. spravka.