sprinter (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPRÍNTER, -Ă, sprinteri, -e, s. m. și
f. Atlet specializat în alergări pe distanțe scurte sau înzestrat cu capacitatea de a sprinta în finalul unei curse mai lungi. – Din
fr.,
engl. sprinter.sprinter (Dicționar de neologisme, 1986)SPRÍNTER, -Ă s.m. și f. 1. Sportiv care participă la o probă de sprint; alergător de viteză.
2. Cal de curse pentru viteză mare și fond limitat. [< engl., fr.
sprinter].
sprinter (Marele dicționar de neologisme, 2000)SPRÍNTER, -Ă s. m. f. 1. sportiv care participă la o probă de sprint; alergător de viteză. 2. cal de curse pentru viteză mare și fond limitat. (< fr., engl.
sprinter)
sprinter (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sprínter s. m.,
pl. sprínterisprinter (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPRÍNTER, -Ă, sprinteri, -e, s. m. și
f. Atlet specializat în alergări pe distanțe scurte sau înzestrat cu capacitatea de a sprinta în finalul unei curse mai lungi. — Din
fr.,
engl. sprinter.