sprafcă - explicat in DEX

sprafcă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPRÁFCĂ, sprafce, s. f. 1. (Înv.) Cercetare (judecătorească); anchetă. 2. (Fam.; în expr.) A face sprafca (sau sprafcă) din... (sau de...) = a jefui, a risipi, a distruge. – Din rus. spravka.

sprafcă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
spráfcă (-ắfci), s. f. – Informație, investigație, anchetă. Rus. spravka, pol. sprawka (Tiktin).

sprafcă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
spráfcă (înv.) s. f., g.-d. art. spráfcei; pl. spráfce

sprafcă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
sprafcă f. od. cercetare judecătorească, anchetă: făcându-se sprafcă AL. [Rus. ȘPRAVKA, informațiune].

sprafcă (Dicționaru limbii românești, 1939)
spráfcă, V. șprafcă.

sprafcă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPRÁFCĂ, sprafce, s. f. 1. (înv.) Cercetare (judecătorească); anchetă. 2. (Fam.; în expr.) A face sprafca (sau sprafcă) din... (sau de...) = a jefui, a risipi, a distruge. — Din rus. spravka.