sportivitate - explicat in DEX

sportivitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPORTIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi sportiv; disciplină, conduită, atitudine cinstită, leală, plină de respect a unui sportiv față de partenerii și de adversarii săi. – Din fr. sportivité.

sportivitate (Dicționar de neologisme, 1986)
SPORTIVITÁTE s.f. Însușirea de a fi sportiv; loialitate. V. fair-play. [Cf. fr. sportivité].

sportivitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SPORTIVITÁTE s. f. însușirea de a fi sportiv; spirit sportiv, loialitate. (< fr. sportivité)

sportivitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
sportivitáte s. f., g.-d. art. sportivitắții

sportivitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPORTIVITÁTE s. f. Însușirea de a fi sportiv; disciplină, conduită, atitudine cinstită, leală, plină de respect a unui sportiv față de partenerii și de adversarii săi. — Din fr. sportivité.