sporange (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPORÁNGE, sporangi, s. m. Organ în formă de săculeț în care se dezvoltă sporii
1 la plantele criptogame. – Din
fr. sporange.sporange (Dicționar de neologisme, 1986)SPORÁNGE s.m. Organ în interiorul căruia se formează sporii la plantele criptogame. [Pl. invar. / < fr.
sporange, cf. gr.
spora – sămânță,
angeion – vas].
sporange (Marele dicționar de neologisme, 2000)SPORÁNGE s. m. organ în formă de sac în care se formează și se dezvoltă sporii la plantele criptogame. (< fr.
sporange)
sporange (Dictionnaire morphologique de la langue roumaine, 1981 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))sporánge s. n., pl.
sporangesporange (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)sporánge s. m.,
pl. sporángisporange (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPORÁNGE, sporangi, s. m. Organ în formă de săculeț în care se dezvoltă sporii
1 la plantele criptogame. — Din
fr. sporange.