spoliație - explicat in DEX

spoliație (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPOLIÁȚIE, spoliații, s. f. (Livr.) Spoliere. [Pr.: -li-a-] – Din fr. spoliation.

spoliație (Dicționar de neologisme, 1986)
SPOLIÁȚIE s.f. Spoliere. [Gen. -iei, var. spoliațiune s.f. / cf. fr. spoliation, lat. spoliatio].

spoliație (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SPOLIÁȚIE s. f. spoliere. (< fr. spoliation)

spoliație (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
spoliáție (livr.) (-li-a-ți-e) s. f., art. spoliáția (-ți-a), g.-d. art. spoliáției; pl. spoliáții, art. spoliáțiile (-ți-i-)

spoliație (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPOLIÁȚIE, spoliații, s. f. (Livr.) Spoliere. [Pr.: -li-a-] — Din fr. spoliation.