spolia (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPOLIÁ, spoliéz, vb. I.
Tranz. (
Livr.) A lua cuiva (în mod abuziv sau prin înșelăciune) averea sau,
p. ext., a lipsi pe cineva de drepturi, de libertăți etc.; a prăda, a jefui. [
Pr.:
-li-a] – Din
fr. spolier.