spoliator - explicat in DEX

spoliator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPOLIATÓR, -OÁRE, spoliatori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Persoană care spoliază; jefuitor. [Pr.: -li-a-] – Din fr. spoliateur.

spoliator (Dicționar de neologisme, 1986)
SPOLIATÓR, -OÁRE s.m. și f. Cel care spoliază; jefuitor. [Pron. -li-a-. / cf. fr. spoliateur].

spoliator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SPOLIATÓR, -OÁRE s. m. f. cel care spoliază; jefuitor. (< fr. spoliateur, lat. spoliator)

spoliator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
spoliatór (livr.) (-li-a-) s. m., pl. spoliatóri

spoliator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
spoliator m. cel ce despoaie.

spoliator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*spoliatór, -oáre s. Care spoliază.

spoliator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPOLIATÓR, -OÁRE, spoliatori, -oare, s. m. și f. (Livr.) Persoană care spoliază; jefuitor. [Pr.: -li-a-] — Din fr. spoliateur.