spoliere (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPOLIÉRE, spolieri, s. f. (
Livr.) Acțiunea de
a spolia și rezultatul ei; jefuire, prădare; înșelare; spoliație. [
Pr.:
-li-e-] –
V. spolia.spoliere (Dicționar de neologisme, 1986)SPOLIÉRE s.f. Acțiunea de a spolia și rezultatul ei; jefuire, prădare; înșelare; spoliație. [Pron.
-li-e-. / <
spolia].
spoliere (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)spoliére (
livr.)
(-li-e-) s. f.,
g.-d. art. spoliérii; pl. spoliérispoliere (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPOLIÉRE, spolieri, s. f. (
Livr.) Acțiunea de
a spolia și rezultatul ei; jefuire, prădare; înșelare; spoliație. [
Pr.: -
li-e-] —
V. spolia.