spiritual - explicat in DEX

spiritual (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPIRITUÁL¹, -Ă, spirituali, -e, adj. 1. Care aparține spiritului (I 1), privitor la spirit; ideal, imaterial; sufletesc; intelectual; p. ext. cultural. 2. Inteligent, deștept, ager; dotat cu umor. ♦ Care oglindește, exprimă, denotă inteligență, istețime, umor. 3. Care aparține religiei sau bisericii; bisericesc, religios; duhovnicesc. ♦ (Substantivat, m.) Duhovnic. [Pr.: -tu-al] – Din fr. spirituel.

spiritual (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPIRITUAL² s. n. (Și în sintagma negro spiritual) Cântec religios al negrilor americani care a constituit una dintre sursele jazului. [Pr.: spírituăl] – Cuv. engl.

spiritual (Dicționar de neologisme, 1986)
SPIRITUÁL, -Ă adj. 1. Intelectual, sufletesc. 2. Care aparține spiritului. 3. Inteligent, deștept, ager; înzestrat cu umor. // s.n. Cântec de cult protestant, modificat de populația de culoare din S.U.A., care i-a imprimat o puternică sincopare, schimbându-i treptat structura tonală. [Pron. -tu-al. / cf. fr. spirituel, it. spirituale, lat. spiritualis < spiritus – spirit].

spiritual (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SPIRITUÁL¹, -Ă adj. 1. care aparține spiritului. ◊ intelectual, sufletesc. 2. inteligent, deștept, ager; înzestrat cu umor. (< fr. spirituel, lat. spiritualis)

spiritual (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SPIRITUAL², -Ă [SPIRITUĂL] I. s. n. cântec de cult protestant, modificat de populația de culoare din SUA, care i-a imprimat o puternică sincopare. II. s. m. f. membru al unor secții ale ordinului franciscanilor, apărute în sec. XIII. (< engl., fr. spiritual)

spiritual (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
spirituál (-tu-al) adj. m., pl. spirituáli; f. spirituálă, pl. spirituále

spiritual (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
spiritual a. 1. care e spirit, de natura spiritului: sufletul e spiritual; 2. care are spirit: om spiritual; 3. care denotă spirit: răspuns spiritual; 4. ce privește spiritul, sufletul: părinte spiritual; 5. ce ține de religiune: puterea spirituală a Bisericii e foarte diferită de puterea temporală. ║ adv. cu spirit: a vorbi spiritual.

spiritual (Dicționaru limbii românești, 1939)
*spirituál, -ă adj. (lat. spiritualis). Al spirituluĭ, incorporal: îngeriĭ îs ființe spirituale. Cate are spirit: om spiritual. Care denotă spirit: fizionomie, vorbă spirituală. Pin suflet (nu pin trup, nu material): părinte spiritual. Al bisericiĭ (nu al lumii civile): puterea spirituală a papilor (V. temporal). S. m. Subdirector într’un seminar teologic. Adv. Cu spirit: a răspunde spiritual.

spiritual (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPIRITUÁL¹, -Ă, spirituali, -e, adj. 1. Care aparține spiritului (I 1), privitor la spirit; ideal, imaterial; sufletesc; intelectual; p. ext. cultural. 2. Inteligent, deștept, ager; dotat cu umor. ♦ Care oglindește, exprimă, denotă inteligență, istețime, umor. 3. Care aparține religiei sau bisericii; bisericesc, religios; duhovnicesc. ♦ (Substantivat, m.) Duhovnic. [Pr.: -tu-al] — Din fr. spirituel.

spiritual (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPIRITUÁL² s. n. (Și în sintagma negro spiritual) Cântec religios al afro-americanilor care a constituit una dintre sursele jazzului. [Pr.: spirituăl] — Cuv. engl.