spiritist (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPIRITÍST, -Ă, spiritiști, -ste, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care aparține spiritismului, privitor la spiritism.
2. S. m. și
f. Persoană care practică spiritismul. – Din
fr. spiritiste.spiritist (Dicționar de neologisme, 1986)SPIRITÍST, -Ă adj. Referitor la spiritism. //
s.m. și f. Cel care practică spiritismul. [< fr.
spiritiste].
spiritist (Marele dicționar de neologisme, 2000)SPIRITÍST, -Ă adj., s. m. f. (cel) care practică spiritismul. (< fr.
spiritiste)
spiritist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)spiritíst adj. m.,
s. m.,
pl. spiritíști; adj. f.,
s. f. spiritístă, pl. spiritístespiritist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)spiritist a. ce ține de spiritism. ║ m. cel ce crede în spiritism.
spiritist (Dicționaru limbii românești, 1939)*spiritíst, -ă s. (d.
spirit). Care se ocupă de spiritizm. Adj.
Ședință spiritistă.spiritist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPIRITÍST, -Ă, spiritiști, -ste, adj.,
s. m. și
f. 1. Adj. Care aparține spiritismului, privitor la spiritism.
2. S. m. și
f. Persoană care practică spiritismul. — Din
fr. spiritiste.