spiritism (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPIRITÍSM s. n. Doctrină și practică bazate pe credința posibilității de comunicare cu spiritele celor morți (prin
mijlocirea unui mediu). – Din
fr. spiritisme.spiritism (Dicționar de neologisme, 1986)SPIRITÍSM s.n. Concepție și practică mistică potrivit căreia s-ar putea comunica cu „spiritele” morților. [Cf. fr.
spiritisme, it.
spiritismo].
spiritism (Marele dicționar de neologisme, 2000)SPIRITÍSM s. n. concepție și practică mistică potrivit căreia s-ar putea comunica cu spiritele morților. (< fr.
spiritisme)
spiritism (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)spiritísm s. n.spiritism (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)spiritism n. doctrina celor ce pretind a comunica cu spiritele morților prin mijlocirea unui așa zis mediu.
spiritism (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPIRITÍSM s. n. Concepție potrivit căreia spiritele sau sufletele morților supraviețuiesc, iar cei vii pot comunica cu ele prin diverse procedee. — Din
fr. spiritisme.