spiriduș - explicat in DEX

spiriduș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPIRIDÚȘ, spiriduși, s. m. (În basme și în superstiții) Drac mic (vioi și poznaș) care se întrupează în diferite vietăți și slujește pe vrăjitori și pe diavoli. ♦ Fig. Copil zburdalnic, vioi, neastâmpărat. [Var.: (rar) spiritúș s. m.] – Din lat. spiritus. Cf. pol. spirytušek.

spiriduș (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
spiridúș s. m., pl. spiridúși

spiriduș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
spiriduș m. 1. drăcușor de care, zice-se, vrăjitorii se servesc în săvârșirea fermecelor lor; 2. fam. copil foarte deștept. [Mold. spirituș = pol. SPIRYTUȘEK, drăcușor].

spiriduș (Dicționaru limbii românești, 1939)
spiridúș, V. spirituș.

spiriduș (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPIRIDÚȘ, spiriduși, s. m. (în mitologia populară) Ființă supranaturală aflată în slujba vrăjitoarelor sau a diavolului. ♦ Fig. Copil zburdalnic, vioi, neastâmpărat. [Var.: (rar) spiritúș s. m.] — Din lat. spiritus. Cf. pol. spirytušek.