spiriduș (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPIRIDÚȘ, spiriduși, s. m. (În basme și în superstiții) Drac mic (vioi și poznaș) care se întrupează în diferite vietăți și slujește pe vrăjitori și pe diavoli. ♦
Fig. Copil zburdalnic, vioi, neastâmpărat. [
Var.: (rar)
spiritúș s. m.] – Din
lat. spiritus. Cf. pol. spirytušek.