spirea - explicat in DEX



spirea (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPIRÉA s. f. Arbust din familia rozaceelor, înalt până la 2 metri, cu ramurile arcuite și flori albe dispuse pe toată lungimea ramurilor, cultivat ca plantă ornamentală (Spiraea vanhouttei). – Din fr. spirée, lat. spiraea.

spirea (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SPIRÉA s. f. arbust din familia rozaceelor, cu frunze ovale și flori albe, dispuse în inflorescențe globuloase. (< fr. spirée, lat. spiraea)

spirea (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
spírea s. m. – (Arg.) Carte de joc de trei puncte. Origine necunoscută. Spirea ester nume propriu de persoană, dar nu se vede legătura.

spirea (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
!spiréa (re-a) s. f., g.-d. art. spiréei; pl. spirée

spirea (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Spirea (Dealul) f. colină în București, unde un viteaz corp de pompieri rezistă atacului Turcilor din 3 Septemvrie 1848.

spirea (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPIRÉA, spiree, s. f. Arbust din familia rozaceelor, înalt până la 2 m, cu ramurile arcuite și flori albe dispuse pe toată lungimea ramurilor, cultivat ca plantă ornamentală (Spiraea vanhouttei). [Pr.: -re-a] — Din fr. spirée, lat. spiraea.