spintecătură - explicat in DEX

spintecătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPINTECĂTÚRĂ, spintecături, s. f. Tăietură lungă și adâncă; crăpătură, despicătură; (concr.) loc unde s-a făcut o asemenea tăietură; despicătură. – Spinteca + suf. -ătură.

spintecătură (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
spintecătură, spintecături s. f. (vulg.) prostituată.

spintecătură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
spintecătúră s. f., g.-d. art. spintecătúrii; pl. spintecătúri

spintecătură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
spintecătură f. 1. acțiunea de a spinteca și rezultatul ei; 2. bucată de lemn spintecat.

spintecătură (Dicționaru limbii românești, 1939)
spintecătúră f., pl. ĭ. Loc spintecat. V. sfîșietură.

spintecătură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPINTECĂTÚRĂ, spintecături, s. f. Tăietură lungă și adâncă; crăpătură, despicătură; (concr.) loc unde s-a făcut o asemenea tăietură; despicătură. — Spinteca + suf. -ătură.