spintecare(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SPINTECÁRE,spintecări, s. f. Acțiunea de a (se) spinteca. – V. spinteca.
spintecare(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) spintecáre s. f., g.-d. art. spintecắrii; pl. spintecắri
spintecare(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SPINTECÁRE,spintecări, s. f. Acțiunea de a (se) spinteca. — V. spinteca.