spintecat (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPINTECÁT, -Ă, spintecați, -te, adj. Despicat, străpuns; înjunghiat; sfâșiat. ♦ Prevăzut cu o tăietură, cu o despicătură. –
V. spinteca.spintecat (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPINTECÁT, -Ă, spintecați, -te, adj. Despicat, străpuns; înjunghiat; sfâșiat. ♦ Prevăzut cu o tăietură, cu o despicătură. —
V. spinteca.