spintecător(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SPINTECĂTÓR, -OÁRE,spintecători, -oare, adj. Care spintecă. – Spinteca + suf. -ător.
spintecător(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) spintecătór adj. m., pl. spintecătóri; f. sg. și pl. spintecătoáre
spintecător(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SPINTECĂTÓR, -OÁRE,spintecători, -oare, adj. Care spintecă. — Spinteca + suf. -ător.