spicuț - explicat in DEX



spicuț (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPICÚȚ, spicuțuri, s. n. (Rar) Spiculeț. – Spic + suf. -uț.

spicuț (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
spicúț (rar) s. n., pl. spicúțuri

spicuț (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPICÚȚ, spicuțuri, s. n. (Rar) Spiculeț. — Spic + suf. -uț.

Alte cuvinte din DEX

SPICILEGIU SPICIFORM SPICIFER « »SPICUI SPICUIALA SPICUIRE