spiciform(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) SPICIFÓRM, -Ă,spiciformi, -e, adj. Care are formă de spic (1). – Din fr. spiciforme.
spiciform(Dicționar de neologisme, 1986) SPICIFÓRM, -Ăadj. În formă de spic. [< fr. spiciforme].
spiciform(Marele dicționar de neologisme, 2000) SPICIFÓRM, -Ăadj. în formă de spic. (< fr. spiciforme)
spiciform(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) spicifórm adj. m., pl. spicifórmi; f. spicifórmă, pl. spicifórme
spiciform(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) SPICIFÓRM, -Ă,spiciformi, -e, adj. Care are formă de spic (1). — Din fr. spiciforme.