spicui - explicat in DEX

spicui (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPICUÍ, spicuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A culege spice (1) din lan; a aduna spicele rămase după secerat. 2. Fig. A culege (de ici, de colo), a extrage (materiale documentare) din diferite izvoare (alegând dintr-o cantitate mai mare). [Prez. ind. și: spícui] – Spic + suf. -ui.

spicui (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
spicuí (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. spicuiésc, imperf. 3 sg. spicuiá; conj. prez. 3 să spicuiáscă

spicui (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPICUÍ, spicuiesc, vb. IV. Tranz. 1. A culege spice (1) din lan; a aduna spicele rămase după secerat. 2. Fig. A culege (de ici, de colo), a extrage (materiale documentare) din diferite izvoare (alegând dintr-o cantitate mai mare). [Prez. ind. și: spícui] — Spic + suf. -ui.

spicuì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
spicuì v. 1. a face spic: grânele au spicuit. 2. a aduna spice după secerat; 3. fig. a culege de ici de colo.