specialist - explicat in DEX

specialist (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
SPECIALÍST, -Ă, specialiști, -ste, s. m. și f. Persoană care cunoaște temeinic o disciplină sau o problemă. [Pr.: -ci-a-] – Fr. spécialiste.

specialist (Dicționar de neologisme, 1986)
SPECIALÍST, -Ă s.m. și f. Cel care cunoaște temeinic o disciplină, un subiect, o problemă etc. [Pron. -ci-a-. / cf. fr. spécialiste].

specialist (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SPECIALÍST, -Ă s. m. f. cel care cunoaște temeinic o disciplină etc. (< fr. spécialiste)

specialist (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
specialíst (-ci-a-) s. m., pl. specialíști

specialist (Dicționaru limbii românești, 1939)
*specialíst, -ă adj. (d. special). Om cu studiĭ speciale: specialist în chimia agricolă. V. enciclopedist.

specialist (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
specialist a. și m. care s’ocupă în special cu lucrul cutare sau cutare: specialist în bolile de ochi.

specialist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2012)
SPECIALÍST, -Ă, specialiști, -ste, s. m. și f. Persoană care cunoaște temeinic o disciplină, o problemă în domeniul căreia profesează. ◊ Medic specialist = prima treaptă în ierarhia medicală; persoană aflată pe această treaptă. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. spécialiste.

specialist (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPECIALÍST, -Ă, specialiști, -ste, s. m. și f. Persoană care cunoaște temeinic o disciplină, o problemă în domeniul căreia profesează. ◊ Medic specialist = prima treaptă în ierarhia medicală; persoană aflată pe această treaptă. [Pr.: -ci-a-] — Din fr. spécialiste.