speteală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPETEÁLĂ, speteli, s. f. (
Pop.) Boală a animalelor de tracțiune, care constă în întinderea excesivă a ligamentelor și a țesuturilor spinării din cauza eforturilor și care se manifestă prin șchiopătări, mers greoi etc.;
p. ext. (la oameni și la animale) durere acută în regiunea lombară (provenită din cauza unui efort prea mare). –
Speti +
suf. -eală.speteală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)speteálă (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. spetélii; pl. spetélispeteală (Dicționaru limbii românești, 1939)speteálă f., pl.
elĭ. Starea animaluluĭ spetit.
speteală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)speteală f. durere în partea de sus a picioarelor (la cai).
speteală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPETEÁLĂ, speteli, s. f. (
Pop.) Boală a animalelor de tracțiune, care constă în întinderea excesivă a ligamentelor și a țesuturilor spinării din cauza eforturilor și care se manifestă prin șchiopătări, mers greoi etc.;
p. ext. (la oameni și la animale) durere acută în regiunea lombară (provenită din cauza unui efort prea mare). —
Speti +
suf. -
eală.