speculațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPECULAȚIÚNE s. f. v. speculație.speculațiune (Dicționar de neologisme, 1986)SPECULAȚIÚNE s.f. v.
speculație.
speculațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*speculațiúne f. (lat.
speculatio, spionaj, contemplare; fr.
spéculation). Studiŭ, teorie, cugetare (în opoz. cu
practică):
speculațiunĭ metafizice, asta nu e bun de cît în speculațiune. Speculă, exploatare, operațiune negustorească saŭ financiară:
speculațiunĭ de bursă. – Și -
áție.speculațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)speculați(un)e f.
1. acțiunea de a specula, de a medita cu atențiune;
2. cercetare abstractă, teorie:
speculațiunile metafizicei; 3. speculă.
speculațiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPECULAȚIÚNE s. f. v. speculație.