specialitate - explicat in DEX

specialitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPECIALITÁTE, specialități, s. f. 1. Ramură a științei, a tehnicii, a artei etc. din studiul și din aplicarea căreia cineva își face o profesiune. ◊ Loc. adj. De specialitate = care aparține unui domeniu special; (despre persoane) Care este competent într-o anumită ramură de activitate. 2. Produs sau preparat făcut din anumite rețete sau metode de fabricație deosebite. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. spécialité, lat. specialitas, -atis.

specialitate (Dicționar de neologisme, 1986)
SPECIALITÁTE s.f. 1. Ramură anumită a unei științe, a tehnicii etc. care constituie obiectul unor studii speciale pentru cineva. 2. Gen, categorie specifică (de articole, de produse). [Pron. -ci-a-. / cf. fr. spécialité, lat. specialitas].

specialitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SPECIALITÁTE s. f. 1. ramură anumită a unei științe, a tehnicii etc. care constituie obiectul unor studii speciale pentru cineva. ♦ de ~ = care aparține unei anumite specialități; (despre persoane) specialist într-o anumită ramură de activitate. 2. gen, categorie specifică. ◊ produs, preparat obținut după o rețetă specială. (< fr. spécialité, lat. specialitas)

specialitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
specialitáte (-ci-a-) s. f., g.-d. art. specialitắții; pl. specialitắți

specialitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*specialitáte f. (mlat. speciálitas,-átis). Calitatea de a fi special. Ocupatiune căreĭa te consacri în special: studiu regiunilor polare e specialitatea luĭ, ceaĭu e specialitatea acesteĭ băcăliĭ. Specialist: consultăm specialitățile medicale. Medicament care poartă numele inventatoruluĭ saŭ al celuĭ ce are drept să-l fabrice. V. generalitate.

specialitate (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
specialitate f. 1. caracterul celor speciale; 2. ramură specială de studiu, de comerț.

specialitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPECIALITÁTE, specialități, s. f. 1. Ramură a științei, a tehnicii, a artei etc. din studiul și din aplicarea căreia cineva își face o profesie. ◊ Loc. adv. De specialitate = care aparține unui domeniu special; (despre persoane) care este competent într-o anumită ramură de activitate. 2. Produs sau preparat făcut din anumite rețete sau metode de fabricație deosebite. [Pr.: -ci-a-] — Din fr. spécialité, lat. specialitas, -atis.