specializare (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))SPECIALIZÁRE, specializări, s. f. Acțiunea de
a (se) specializa și rezultatul ei. [
Pr.:
-ci-a-]
specializare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SPECIALIZÁRE, specializări, s. f. Acțiunea de
a (se) specializa și rezultatul ei. [
Pr.:
-ci-a-] –
V. specializa.specializare (Dicționar de neologisme, 1986)SPECIALIZÁRE s.f. Acțiunea de a (se) specializa și rezultatul ei. [Pron.
-ci-a-. / <
specializa].
specializare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)specializáre (-ci-a-) s. f.,
g.-d. art. specializắrii; pl. specializắrispecializare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SPECIALIZÁRE, specializări, s. f. Acțiunea de
a (se) specializa și rezultatul ei. [
Pr.:
-ci-a-] —
V. specializa.