spătărie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))SPĂTĂRÍE, spătării, s. f. (
Înv.)
1. Demnitatea, rangul de (mare) spătar. ♦ Instituția condusă de (marele) spătar; clădirea în care funcționa această instituție.
2. Sală din palatul domnesc unde aveau loc unele ceremonii și unde era așezat tronul. ◊
Spătăria (cea) mică = camera de lucru a domnitorului. – Din
spătar2 +
suf. -ie.