spătărie - explicat in DEX

spătărie (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))
SPĂTĂRÍE, spătării, s. f. (Înv.) 1. Demnitatea, rangul de (mare) spătar. ♦ Instituția condusă de (marele) spătar; clădirea în care funcționa această instituție. 2. Sală din palatul domnesc unde aveau loc unele ceremonii și unde era așezat tronul. ◊ Spătăria (cea) mică = camera de lucru a domnitorului. – Din spătar² + suf. -ie.

spătărie (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SPĂTĂRÍE, spătării, s. f. 1. Demnitatea, rangul de (mare) spătar². ♦ Instituție condusă de (marele) spătar²; clădire în care funcționa această instituție. 2. Sală din palatul domnesc unde aveau loc unele ceremonii și unde era așezat tronul. ◊ Spătăria (cea) mică = camera de lucru a domnului. – Spătar² + suf. -ie.

spătărie (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
spătăríe s. f., art. spătăría, g.-d. art. spătăríei; pl. spătăríi, art. spătăríile

spătărie (Dicționaru limbii românești, 1939)
spătăríe f. (d. spătar 1). Vechĭ. Demnitatea de spătar. Cancelaria luĭ. Cameră de arme. Arsenal.

spătărie (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
spătărie f. 1. demnitate de spătar și cancelaria sa: spiona pe toată lumea și o trăda la spătărie FIL.; 2. sala domnească unde se făceau prezentările și se țineau divanele: sala spătăriei unde era scaunul lui Vodă OD.

spătărie (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SPĂTĂRÍE, spătării, s. f. 1. Demnitatea, rangul de (mare) spătar². ♦ Instituție condusă de (marele) spătar²; clădire în care funcționa această instituție. 2. Sală din palatul domnesc unde aveau loc unele ceremonii și unde era așezat tronul. ◊ Spătăria (cea) mică = camera de lucru a domnului. — Spătar² + suf. -ie.