șoltuz (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)ȘOLTÚZ, șoltuzi, s. m. Titlu dat în evul mediu în Moldova cârmuitorului unui oraș, care era ajutat în activitatea sa de un sfat format din 6-12 pârgari; persoană care avea acest titlu. – Din
pol. szoltys.