solubilitate - explicat in DEX

solubilitate (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SOLUBILITÁTE, solubilități, s. f. Proprietate a unor săruri de a se putea dizolva într-un solvent. ♦ Cantitate maximă de substanță, exprimată în grame, conținută într-o anumită cantitate de solvent la o temperatură determinată. – Din fr. solubilité.

solubilitate (Dicționar de neologisme, 1986)
SOLUBILITÁTE s.f. Proprietate a unor substanțe de a putea fi dizolvate într-un solvent. ♦ Cantitatea de substanță dizolvată într-o cantitate determinată de solvent. [Cf. fr. solubilité].

solubilitate (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SOLUBILITÁTE s. f. proprietate a unor substanțe de a fi solubile. ◊ cantitate maximă de substanță dizolvată într-o cantitate determinată de solvent. (< fr. solubilité)

solubilitate (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
solubilitáte s. f., g.-d. art. solubilitắții; pl. solubilitắți

solubilitate (Dicționaru limbii românești, 1939)
*solubilitáte f. (d. solubil; fr. solubilité). Calitatea de a fi solubil.

solubilitate (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SOLUBILITÁTE, solubilități, s. f. Proprietate a unor săruri de a se putea dizolva într-uri solvent. ♦ Cantitate maximă de substanță, exprimată în grame, conținută într-o anumită cantitate de solvent la o temperatură determinată. — Din fr. solubilité.