solidar - explicat in DEX

solidar (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SOLIDÁR, -Ă, solidari, -e, adj. 1. Legat (de cineva sau de ceva) printr-o responsabilitate și un interes comun; unit. ♦ De care răspund în egală măsură și împreună mai multe persoane; spec. care leagă între ei într-un raport de obligații mai mulți creditori și un debitor sau mai mulți debitori și un creditor. 2. Care este legat prin construcție de altă piesă sau de alt obiect, formând împreună un tot unic. – Din fr. solidaire.

solidar (Dicționar de neologisme, 1986)
SOLIDÁR, -Ă adj. 1. Care privește, care leagă, care angajează mai multe persoane, fiecare fiind responsabilă de întreaga obligație care revine tuturor. 2. Legat temeinic de cineva printr-o unitate de concepții, de sentimente și de interese; strâns unit. 3. (Despre piese de mașini) Care este strâns legat de altceva; care ia parte în aceeași măsură cu altă piesă la o acțiune. [< fr. solidaire, cf. lat. solidus – întreg].

solidar (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SOLIDÁR, -Ă adj. 1. care este legat de cineva sau de ceva printr-o unitate de concepții, de sentimente și de interese; strâns unit. ◊ care participă împreună cu alții la un drept. 2. (despre un creditor sau un debitor) aflat într-un raport de solidaritate (3). 3. (despre piese de mașini) strâns legat de altceva; care ia parte la aceeași măsură cu altă piesă la o acțiune. (< fr. solidaire)

solidar (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
solidár adj. m., pl. solidári; f. solidáră, pl. solidáre

solidar (Dicționaru limbii românești, 1939)
*solidár, -ă adj. (fr. solidaire, d. lat. sólidus, după expresiunea juridică in sólidum, pentru tot). Supus tot aceleĭ datoriĭ dacă n’o plătește altu: obligațiune solidară, soțu e solidar de actele soțiiĭ. Legat unu de altu în responsabilitate: nu vă faceți solidarĭ cu răiĭ. Adv. În mod solidar: asociațĭ condamnațĭ solidar la despăgubirĭ.

solidar (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
solidar a. 1. care obligă a plăti pentru altul, în lipsa-i: cauțiune solidară; 2. care răspunde unul pentru altul, ║ adv. toți împreună și fiecare pentru toți.

solidar (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SOLIDÁR, -Ă, solidari, -e, adj. 1. Legat (de cineva sau de ceva) printr-o responsabilitate și un interes comun; unit. ♦ De care răspund în egală măsură și împreună mai multe persoane; spec. care leagă între ei într-un raport de obligații mai mulți creditori și un debitor sau mai mulți debitori și un creditor. 2. Care este legat prin construcție de altă piesă sau de alt obiect, formând împreună un tot unic. — Din fr. solidaire.