solicitudine - explicat in DEX

solicitudine (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SOLICITÚDINE, solicitudini, s. f. Atitudine plină de grijă, de bunăvoință, de prietenie față de cineva sau de ceva; atenție prevenitoare. – Din fr. sollicitude, lat. sollicitudo, -inis.

solicitudine (Dicționar de neologisme, 1986)
SOLICITÚDINE s.f. Atitudine plină de afecțiune, de bunăvoință și de grijă; atenție binevoitoare. [< fr. sollicitude, cf. lat. sollicitudo].

solicitudine (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SOLICITÚDINE s. f. atitudine binevoitoare, plină de afecțiune, de bunăvoință față de cineva. (< fr. sollicitude, lat. sollicitudo)

solicitudine (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
solicitúdine s. f., g.-d. art. solicitúdinii

solicitudine (Dicționaru limbii românești, 1939)
*solicitúdine f. (lat. sollicitúdo, -údinis). Grijă, atențiune: solicitudine de mamă. V. incurie.

solicitudine (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
solicitudine f. îngrijire afectuoasă, preocupațiune.

solicitudine (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SOLICITÚDINE s. f. Atitudine plină de grijă, de bunăvoință, de prietenie față de cineva sau de ceva; atenție prevenitoare. — Din fr. sollicitude, lat. sollicitudo, -inis.