solicitator - explicat in DEX

solicitator (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SOLICITATÓR, -OÁRE, solicitatori, -oare, s. m. și f. Solicitant. – Solicita + suf. -tor. Cf. lat. sollicitator, -oris.

solicitator (Dicționar de neologisme, 1986)
SOLICITATÓR, -OÁRE s.m. și f. Solicitant. [Cf. it. sollicitatore, lat. solicitator].

solicitator (Marele dicționar de neologisme, 2000)
SOLICITATÓR, -OÁRE s. m. f. solicitant. (< it. sollecitatore, lat. sollicitator)

solicitator (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
solicitatór s. m., pl. solicitatóri

solicitator (Dicționaru limbii românești, 1939)
*solicitatór, -oáre s. Care solicită: solicitatoru unuĭ post.

solicitator (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
solicitator m. cel ce solicită.

solicitator (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SOLICITATÓR, -OÁRE, solicitatori, -oare, s. m. și f. Solicitant. — Solicita + suf. -tor. Cf. lat. sollicitator, -oris.