solicitare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SOLICITÁRE, solicitări, s. f. Acțiunea de
a solicita și rezultatul ei; cerere stăruitoare. ♦ Proces fizic prin care se produc tensiuni și deformații în interiorul unui corp solid. –
V. solicita.solicitare (Dicționar de neologisme, 1986)SOLICITÁRE s.f. Acțiunea de a solicita și rezultatul ei; cerere insistentă. ♦ Stabilirea unei tensiuni mecanice, a unui câmp electric sau a unei temperaturi într-un material sau într-un sistem tehnic. [<
solicita].
solicitare (Marele dicționar de neologisme, 2000)SOLICITÁRE s. f. 1. acțiunea de a solicita. 2. stabilire a unei tensiuni mecanice, a unui câmp electric sau a unei temperaturi într-un material sau într-un sistem tehnic. (< solicita)
solicitare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)solicitáre s. f.,
g.-d. art. solicitắrii; pl. solicitắrisolicitare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SOLICITÁRE, solicitări, s. f. Acțiunea de
a solicita și rezultatul ei; cerere stăruitoare. ♦ Proces fizic prin care se produc tensiuni și deformații în interiorul unui corp solid. —
V. solicita.