solicita (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SOLICITÁ, solícit, vb. I.
1. A cere (cu stăruință) să i se acorde ceva, a se adresa cuiva cu o cerere. ♦ A ruga, a apela la..., a invita să...
2. A provoca, a trezi; a atrage.
3. A supune un corp unei acțiuni fizice (de tracțiune, torsiune, apăsare etc.) care l-ar putea distruge dacă ar depăși o anumită valoare. [
Acc. și: (
prez. ind.)
solicít] – Din
fr. solliciter, lat. sollicitare.solicita (Dicționar de neologisme, 1986)SOLICITÁ vb. I. tr. 1. A adresa (cuiva) o cerere pentru ceva, a cere ceva (cu stăruință). ♦ A ruga, a apela la..., a invita.
2. A supune unor acțiuni fizice.
3. A provoca, a trezi, a stârni. [P.i.
solícit, 3,6
-tă. / < fr.
solliciter, cf. lat.
sollicitare – a cere].
solicita (Marele dicționar de neologisme, 2000)SOLICITÁ vb. tr. 1. a cere ceva (cu stăruință); a ruga, a apela la cineva, a invita. 2. a supune unor acțiuni fizice. 3. a provoca, a stârni. (< fr.
solliciter, lat.
sollicitare)
solicita (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)solicitá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
solícită; conj. prez. 3
să solícitesolicità (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)solicità v.
1. a cere cu stăruință:
a solicita un ajutor; 2. a face demersuri pentru obținerea unui post, a unei favori.
solicita (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SOLICITÁ, solícit, vb. I.
Tranz. 1. A cere (cu stăruință) să i se acorde ceva, a se adresa cuiva cu o cerere. ♦ A ruga, a apela la..., a invita să...
2. A provoca, a trezi; a atrage.
3. A supune un corp unei acțiuni fizice (de tracțiune, torsiune, apăsare etc.) care l-ar putea distruge dacă ar depăși o anumită valoare. [
Acc. și: (
prez. ind.)
solicít] — Din
fr. solliciter, lat. sollicitare.