smoală (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)SMOÁLĂ s. f. Substanță neagră, vâscoasă, casantă, care rămâne de la
distilarea păcurii sau a gudronului de cărbuni și care se întrebuințează la pavaje, în industria chimică etc. – Din
sl. smola.smoală (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)smoálă s. f. – Gudron, catran. –
Var. zmoală, Mold. șmoală și
der. Sl. (
bg.,
sb.,
pol.)
smola (Miklosich,
Slaw. Elem., 45; Cihac, II, 352; Conev 42). –
Der. smoli, vb. (a unge cu smoală, a cătrăni;
refl., a se prăji, a se pîrli), din
sl. smoliti; smolit, adj. (uns cu smoală; oacheș, brunet);
smolniță, s. f. (loc, pămînt argilos), din
sb. smolnica (Scriban).
smoală (Dicționar de argou al limbii române, 2007)smoală s. f. sg. (intl.) deținut.
smoală (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)smoálă s. f.,
g.-d. art. smoáleismoală (Dicționaru limbii românești, 1939)smoală f., fără pl. (vsl. bg. sîrb.
smola, rus.
smolà). Bitum. – Și
șmoală (Cov.).
smoală (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)smoală f. păcură de uns osia carelor și de spoit corăbiile. [Slav. SMOLA].
smoală (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)SMOÁLĂ s. f. Substanță neagră, vâscoasă, casantă, care rămâne de la distilarea păcurii sau a gudronului de cărbuni și care se folosește la pavaje, în industria chimică etc. — Din
sl. smola.