smochin - explicat in DEX

smochin (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
SMOCHÍN, smochini, s. m. Arbore cu frunzele lobate, cu numeroase flori închise într-un receptacul globulos, care la maturitate devine un fruct comestibil cărnos, dulce și suculent (Ficus carica). – Din smochină (derivat regresiv) sau din sl. smokĩnŭ.

smochin (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
SMOCHÍN (‹ smochină) s. m. Arbore fructifer din familia moraceelor, înalt de 2-10 m, cu frunze mari lobate, flori închise în cupe care la maturitate devin fructe cărnoase, dulci, comestibile (Ficus carica). Este cultivat intens în S Europei și în N Africii.

smochin (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
smochín s. m., pl. smochíni

smochin (Dicționaru limbii românești, 1939)
smochín și zmochín m.(d. smochină). Un pom mic înrudit cu dudu și muru, cu frunze mari palmate și originar din Siria (ficus cárica). Crește cultivat și sălbatic pin România pe lîngă Dunăre și produce chear fructe bine coapte. – La Dos somchin (Tkt).

smochin (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
smochin m. pom ce face smochine (Ficus carica). [Slav. SMOKYNŬ].

smochin (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
SMOCHÍN, smochini, s. m. Arbore cu frunzele lobate, cu numeroase flori închise într-un receptacul globulos, care la maturitate devine un fruct comestibil cărnos, dulce și suculent (Ficus carica). — Din smochină (derivat regresiv) sau din sl. smokĭnŭ.