distila (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)DISTILÁ, distilez, vb. I.
Tranz. A trece un lichid în stare de vapori prin fierbere și a condensa vaporii astfel obținuți (pentru a separa un component lichid). – Din
fr. distiller, lat. distillare.distila (Dicționar de neologisme, 1986)DISTILÁ vb. I. tr. A transforma în vapori un lichid și a-l condensa după aceea pentru a separa astfel din el corpurile nevolatile pe care le conține. [P.i.
-lez, 3,6
-lează. / < fr.
distiller, it.
distillare].
distila (Marele dicționar de neologisme, 2000)DISTILÁ vb. tr. a efectua o distilare. (< fr.
distiller, lat.
distillare)
distila (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)distilá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
distileázădistilà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)distilà v.
1. a separa prin mijlocul căldurei părțile volatile ale unei substanțe:
alcoolul se obține distilând vinul, grânele etc.; 2. a face să curgă încet:
bradul distilează terebentina; 3. fig. a răspândi:
a distila otravă.distila (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)DISTILÁ, distilez, vb. I.
Tranz. A trece un lichid în stare de vapori prin fierbere și a condensa vaporii astfel obținuți (pentru a separa un component lichid). — Din
fr. distiller, lat. distillare.